Duminică însorită de martie. S-au jucat puțin babele cu noi, ieri a fulguit si a fost geruț de mi-au înghețat mâinile cum nu mi-au înghețat toată iarna asta.
M-am așezat pe fotoliu, în colțul meu din apartament și am avut o tresărire: se făcea că stau pe malul mării în șezlong. E bine, e de bine! Colțul meu e tot mai mai magic, îl amenajez și reamenajez de ceva anișori. Pe el și pe mine, să tot fie vreo 5. Așa încât e greu de spus cine cui îi dă cu praf…de stele.
Miercurea trecută am sărbătorit 44 de ani … A fost o zi halucinantă. De dimineață m-a sunat mama, ea nu mă mai sună de mult timp să mă întrebe ce mai fac, eu o sun, iar la 9 doar în situații de urgență. Avea nevoie de un act. Și atât. Relația noastră e under construction. În renovare, mai bine zis. Nu știu dacă ea știe, cred că de ceva s-a prins, totuși. Tata nu mai știe de mult de mine. Pe la 30 de ani ai mei credea că am vreo 24. Irelevant. Și acum nici mama nu mai știe de ziua mea. O înțeleg, asta e datoria mea, să înțeleg. Și am înțeles și acum, dar am avut nevoie să plâng întâi. M-am jelit un pic, tare mai vechi, apoi m-am apucat de curățenie. Vine copilul cel mare acasă. Trebuia să fie surpriză, dar cum am învățat-o să nu-mi ascundă nimic, n-a putut, am luat-o pe direct. Prost obicei. Și-a luat-o de la taică-su și de la soră-sa: Fată, tu trebuie să-i verși tot maică-tii?! M-a întrebat și mama soacră dacă vine Eleni, să-i facă o oală cu ciorbă. Eu, ca să nu las copilul fără mâncare, i-am spus că taică-su știe dacă vine sau nu, să-l întrebe pe el. A închis puțin nedumirită. La naiba, că am 44 și încă nu pot să mint! Sunt de-o sinceritate ca un tsunami, unii habar nu au ce i-a lovit…I know, I know, dar n-am ce să (le) fac!
Între timp au sunat vreo 3 curieri: Avem o livrare pentru dumneavoastră. Ce anume?! Nu vă putem spune, e secret…E soțul meu acolo, mergeți cu încredere! Toată lumea știe că acasă nu prea sunt de găsit, că la birou e a 2-a mea casă. A fost așa funny! Primeam flori. De la cine sunt?! Nu știu că nu m-am uitat…Ahaaa, ți-s indiferentă!!!Nu-ți pasă de la cine primesc flori! Mbineee…!
M-am îmbrăcat în rochia mea cea nouă pe care ai mei nu mă credeau că mi-am cumpărat-o ( altă poveste) și am mers la serviciu. M-am bucurat de colegi și de flori.
Așa frumoasă, radiantă nu mă mai simțisem de când eram însăscinată cu Maria. Am mai încercat starea asta pe alocuri, dar ca pe 3 Martie 2021 niciodată.
E bine să fii născut de ziua ta, e mai ceva ca Revelionul! Dau buzna peste tine amintiri, oameni, emoții, flori, șampanie, tort cu saramel (caramel sărat), gânduri, urări, toată lumea e a ta, așa cum, de altfel, e normal să fie, zi de zi, în fiecare zi. 
A venit studenta cu trenul, soțul cu florile, mezina cu îmbrățișarile și a început party-ul. Cu asta nu sunt de acord în fiecare zi. Cu petrecerile mai ușor…
Până să vină ei am apucat să trag un dans de una singură în sufragerie, era curat, loc mult, pe Gipsy Queen a lu’ Chris Norman, că doar aveam rochie largă, largă cum îmi doream în copilărie, să se învârtească, de se uita mâsicuța cu o privire la mine…, din hol, că-n sufragerie nu s-a simțit prea safe… Draga de ea, a scăpat fără poză. 
Până să vină gașca am mai schimbat două rochii și mi-am pus cerceii cei de mult luați și nepurtați, model Flamenco, dar care n-au avut noroc nici de data asta, pentru că iubitul meu, iubitele mele mi-au facut cadou lebeduțe negre de pus la urechi . Mi-s tare dragi! 
Și-am petrecut seara cu șampanie și mâncare, aș vrea să spun bună, dar nu prea făcută, comandată, dar nu spun unde. Ne-am adus aminte cum e să fim toți patru, în formulă completă și în formă. 
E fain să faci patrușpa’…
E fain să te trezești, să începi să trăiești. De-adevăratelea și pe bune! 
Nu știe nimeni ce va fi mâine…
Ieri a plecat copilul cel mare înapoi, la locușorul ei, Măriuța s-a întors la teme, mâsicuța adulmecă pe la ferestre primăvara, azi e duminică, mâine luni și Doru îmi spune că și Cipru a intrat în scenariu galben.
Parcă trăim realități paralele. Unii încep să clacheze, alții încep să vadă.
Eu am împlinit patrușpa’ și nu am fost niciodată mai fericită. 
Promit că vă spun de ce!
-va urma-
