Frica are grijă să supraviețuim, să fim vigilenți,să reacționăm la pericole.
Dar, tot frica este balaurul cu multe capete care apare în calea fericirii , în calea menirii noastre.
Pentru că de ce ți-e frică de aia nu scapi…
Ce rost are să opunem atâta rezistență și să credem că putem controla totul?!
De ce să-ți fie teamă că pierzi un post, un scaun, o titulatură sau chiar viața pentru că, oricum, totul trece?!
De ce să nu te arăți om, de ce să stai în spatele draperiilor trase trimițând mesaje pe sub ușă ?!
Chiar nu înțelegi ce se petrece, nu vezi că acesta e un moment zero pentru omenire?!
Chiar crezi că e doar despre a purta măști și a te spăla pe mâini?!
Nu vezi că nici unul dintre marii laureați nu a reușit până acum să fie cu un pas înaintea virusului?!
Dragă dascăl, director de școală, inspector sau profesor la catedră, ia aminte că ești doar un om și spune-le și elevilor tăi asta!
Nu mai sta cu draperiile trase și trimite mesaje pe sub ușă!
Ieși și spune-le copiilor tăi cât îți e sau nu de teamă, cât ai greșit sau nu până acum ridicând în slăvi elevii cu rezultate și cum nici unul dintre rezultatele lor nu a salvat până în acest moment omenirea, că până vor termina testările de loborator, compasiunea, empatia, comunicarea ne țin moralul sus, ne ajută să supraviețuim..
Ieși și spune-le copiilor că nu scaunul de director, postul tău e pe primul loc sau apartenența la vreun partid contează, ci ei, copiii noștri, ai tuturor, sunt cei mai importanți acum…
Frica, dragă director, inspector sau dascăl la catedră te-a călăuzit până acum, dar acesta e momentul tău… to be or not to be …
Recunoaște dacă ești speriat, dar nu te răzbuna pe copii!Ei au acum nevoie mai mult decât niciodată de curajul de a fi vulnerabil.
Ultimul lucru de care au nevoie este să ții cu dinții de puterea cu care ai fost investit prin poziția pe care o ai la catedră. Catedra nu mai există, suntem toți aliniați în online.
Chiar nu înțelegem că virusul ăsta ne arată ceea ce refuzăm cu înverșunare de atâta amar de vreme să vedem: copiii ne sunt egali, iar dacă ai un plus de cunoaștere față de ei, adu-ți aminte de ce ai ales să fii în fața lor.
Nimeni nu e superior nimănui. A venit un virus să ne arate asta, dar noi tot nu vedem…
Dragă dascăl, dragă director de școală, dă la o parte draperiile, nu te mai ascunde, ieși în fața copiilor și spune-le că suntem oameni printre oameni, că uitasem, dar virusul a venit să ne amintească taman asta! Nimic nu e veșnic pe lumea asta, poate doar felul în care oamenii s-au simțit atunci când au fost încurajați sau nu, prețuiți sau nu, tratați cu respect și iubire sau nu…
Frica păzește bostănaria, dar nu te mai bucuri de ceea ce ai sub ochi.
De ce să vă fie frică să coborâți printre copii și să le vorbiți copiilor?!
Fiica mea de clasa a VIII-a a început școala de trei săptămâni, dar nu a ieșit nimeni să le vorbească, să-i încurajeze, să le spună că suntem în derivă, dar că ținem aproape unul de altul, că orice s-ar întâmpla, nimeni nu e singur … Dimpotrivă, a apucat-o disperarea când întrebările rămâneau fără răspuns și doar un elev privilegiat a primit îndrumare, cu specificația să NU spună și colegilor cum trebuie făcută tema…
Nu de asta avem nevoie acum, nimeni, noi, dar mai cu seamă copiii noștri! E de ajuns că le lăsăm moștenire lumea pe care le-o lăsăm! Să ne trezim măcar în ceasul Co-VID-ului! Pentru că este mare vid de compasiune, înțelegere, omenie în jurul nostru!
Vindecați-vă rănile, dragi suflete, pănă să mai răniți alte suflete!
Aveți cu adevărat credință în Marele Creator, nu în iconițele distribuite pe Facebook!
Este timpul să lăsăm iubirea și nu frica să păzească bostănăria…
P.S. Nu mai luați criticile personal! Știm cu toții: „Urăște păcatul, dar nu-l urî pe păcătos”
