Ziua în care vom putea să ne iubim cu adevărat, necondiționat, va fi ziua în care vom trăi miracolul pe care îl așteptăm an de an în Noaptea de Crăciun.
Ziua în care ne vom accepta latura întunecată nu va mai trebui să ne străduim să fim mai buni. Nici o zi. Nu putem controla decât ceea ce iubim. Iar iubirea transcende emoția. Le cuprinde pe amândouă în echilibru perfect, astfel încât devenim întregul.
Suntem iad, suntem și rai.
Suntem ființe duale, cei doi lupi, alb și negru și este o iluzie să credem că binele va învinge atât timp cât unul fără altul nu există.
Cu cât ne dorim să fim mai buni, cu atât creăm premisele răului. Mi-a luat ceva timp să înțeleg principiul dualității și să văd cum se manifestă în noi și în Univers.
Mi-a luat timp să înțeleg că a încerca să convingi pe cineva de existența și prezența lui Dumnezeu în tot și toate înseamnă să declar și inexistența Lui.
“ Sunteți o ființă cuantică integrală, dar în mintea dumneavoastră puteți fi păcălit să vă înstrăinați jumătate de ființă.
Atunci când vi se pare că aveți parte de mai multe aspecte pozitive decât negative, înseamnă să recunoașteți o jumătate a experienței, iar negativitatea devine latura dumneavoatră străină.
În mod ironic, indiferent care ar fi aspectul pe care vi-l înstrăinați, îl atrageți în viața dumneavoastră sub o formă sau alta.
Vă căsătoriți cu aspectele dumneavoastră negate, deveniți partenerul lor de afaceri și le atrageți pe post de clienți și prieteni.
Oricare ar fi aspectele pe care nu vreți să le vedeți sau să le apreciați la dumneavoastră, le veți atrage în mod constant în viață, până ce veți învăța să le iubiți”, explică, aducând argumente și exemple profesorul John Demartini.
Așadar și prin urmare, nu există “jumătatea mea mai bună“, ci un Eu a cărei jumătate o reneg.
Atunci când ne renegăm prietenii, părinții, copiii, de fapt, renegăm acele aspecte, trăsături, pe care nu știm cum să le integrăm în Totul ființei noastre. Căutând să fim mereu “mai buni“, fugim de latura noastră întunecată.
Am lucrat cu oameni care îmi aduceau argumente “ uite, câte fapte bune fac“ și cea mai grea luptă a fost să se accepte în primul rând ei pe ei. Momentul unui adevărat miracol este când reușești să accepți jumătatea eului blamat.
Fac fapte bune pentru că vreau să fiu un om bun.
Dar, de ce vrei să fii un om bun?!
Aceasta este întrebarea care deschide multe inimi.
“Oamenii sunt buni, dar ei nu știu.”
Ce waw a fost când am citit afirmația asta!
Oamenii sunt perfecți, dar ei nu se acceptă așa cum sunt.
Bine/bun fără rău nu există. Ca să ne dovedim că suntem buni înseamnă că avem nevoie ca cineva să fie rău în lumea asta.
Poate acum face sens haștagul meu #săiubimșisăfim. Conștienți, în stare de prezență.
Mă consolasem cu gândul că eu sunt aia rea în relația noastră. Niciodată soțul meu nu mi-a dat de înțeles asta, eu mă lăsasem convinsă că așa e. Poate am mai povestit, apreciam la el în primul rând calmul, faptul că lua mereu deciziile cele mai bune. Când am echilibrat felul în care îl aveam în admirație și am văzut, am simțit în corp cum și eu am trăsătura atât de admirată la el, un plans de fericire, eliberare, recunoștință și împăcare cu propria ființă m-a cuprins cu totul.
Vă dați seama cum s-ar simți Marele Creator, dacă ar fi după chipul și asemănarea noastră, când ne-ar vedea în astfel de momente de trezire?!
Avem credință, dar nu credem în ordinea divină care guvernează întregul Univers, pune la locul lui și cel mai mic fir de nisip.
Acum, în prag de mare sărbătoare, când și cât încă mai credem în minuni și miracole, marea mea bucurie e să văd cât mai mulți oameni care își îmbrățișează perfecțiunea. Care își acceptă lumina, lumina trecând prin cele mai adânci întunecimi, țâșnind și arătându-le calea, precum Steaua călăuzitoare.
Om bun fără a fi și rău, sincer fără să fi spus măcar o minciună, geniu fără a fi și… este o iluzie, premiză sigură pentru suferință.
Poate fi mama geniului, care lucrează la NASA, dacă se duce în piață, cât vor mai exista, și nu știe să facă diferența între pătrunjel și țelină, sigur o să auziți “ ce prost îi, maică!”…
Asta ca să ținem minte că, potrivit Legii Dualității “întregul este format din opuse complementare” și lupta nu e despre a fi mai bun, ci despre a Iubi și a FI. Perfecți în imperfecțiunea noastră, esență divină.
Așa poate nu doar Sărbătorile vor fi fericite! 🙂
