Și se-nvârti Pământul de 45 de ori cu mine în jurul soarelui și mă purtă prin viață, pe culmile fericirii și-mi dădu drumul să mă-ncerce și prin în văile disperării și se făcu de o poveste “ca-n povești”.
Ce funny poate fi!
Acum de-ar fi să mă mai nasc o dată tot în viața asta aș trăi. Mă uit în jur și-mi crește inima, mă-ntorc spre mine și nu-mi vine să cred.
Ce ciudat!
Știam ce vreau să am, FAMILIE, ce vreau să fac, am făcut, dar nu aveam nici o idee despre cum voi fi. Not a clue.
Cum o să pășească Marcelica mea la 45, cum o să vorbească, ce cuvinte o s-aleagă, cum va râde, dacă va plânge, o să-i mai placă să facă farse, ce prieteni îi vor fi alături, va iubi același bărbat, va mai putea iubi?
Cum arată iubirea la 45, ce haine poartă femeia la 45, cât chef de viață mai poți să ai la 45?
Cu cine se va mai certa la 45, cui i se va confesa?
Habar nu aveam de nimic din toate astea, însă azi trag linie și-mi iau rămas bun și iau tot ce-i bun de la 45:
- Râsul în hohote.
- Dragul de cărți, setea de a citi.
- Pofta de a călători.
- Nebunia de a-mi asculta inima.
- Îmbrățișările noastre x4 ursi.
- Curajul de a spune ce am pe inimă.
- Riscul de a spune NU.
- Răbdarea de a vedea cu ce vine Universul spre mine.
- Rădbarea de a mă dezvăța să mă pripesc.
- Arta de a găti.
Lecțiile cele mai de preț?!
- Be (your own) present
- Ce disprețuiești la altul e ceea ce ai de acceptat și iubit la tine.
- Ce admiri la altul e ceea ce doar percepi că ție îți lipsește.
- Suferința se naște din neacceptare.
- Neacceptarea e dată de “știu eu (cum e bine)”, mă opun vieții.
- “Iertarea este o iluzie a dreptului de a judeca pe cineva că a greșit sau că s-a comportat urât, pentru ca apoi să apară pretenția de a judeca și a ierta .“ J.Demartini
- În povestea cuiva ești lupul cel rău.
- Felul în care te iubești îi învață pe ceilalți cum să te iubească.
- “Your personality creates your personal reality”. Joe Dispenza
- “Viața nu împarte, nu separă și nu scade, ci adună, unește și înmulțește.(…) Mintea creează suferință continuă atunci când nu știi manualul de utilizare.“ Ruxandra Mîndroceanu
Azi, înainte de patru’șase, mă lepăd de:
- “Abia aștept…“.
- “Păcat că … “ .
- “Promite-mi că…“
- “Niciodată n-o să…“
- “Dacă eram mai…ori aveam mai…“
Când abia așteptam să…ratam că: sunt aici, respir, văd, trăiesc.
Totul este perfect așa cum este,”păcat că” nu reușim încă să vedem, să acceptăm întregul.
Nu am drept asupra nimănui să-l condiționez, îndatorez, să-mi promită ceva.
Dacă eram … nu povesteam.
Trec frumos în următorul an, mă simt pregătită. Așa de pregătită că pot să plec de-acasă liniștită.
Am bifat câte ceva dintre obiectivele până acum neîmplinite.
Încă mai am vise mari și ce-mi dă curaj acum e că am o super echipă. Dacă-mi saltă inima la ceva e la momentele când ne strângem noi patru și, de cele mai multe ori, fără să ne propunem, ne dăm feedbackuri. Adică, mai pe româneșete spus, mai dau elegant așa, că doar sunte bine crescute, fetele cu orgoliul meu de pământ. Cred că de acum culeg ce am semănat. C’est la vie.
Îmi spunea o prietenă că de acum sunt mai liberă pentru că fetele au crescut, sunt independente. Adevărat, iar pe lângă asta, încep cu adevărat să-mi dau voie să mă arăt așa cum simt. Nu știu dacă eliberarea este datorită lor sau vine odată cu vârsta. Tind să cred că da, până la 40 am experimentat viața. De la 40 începem să o savurăm. Știu că tot ce am trăit mi-a servit. Și că am un infinit de motive să fiu recunoscătoare…
- Pentru tot ce nu știu și mă poartă în căutare.
- Pentru tot ce am învățat prin propria experimentare.
- Pentru toti oamenii pe care i-am întâlnit fie și numai preț de o privire.
- Pentru oamenii care mi-au întors spatele, mi-au arătat încotro să privesc.
- Pentru inconștiența de a mă arunca într-o căsnicie doar din iubire.
- Pentru felul în care tata mi-a arătat să găsesc iubirea în neiubire.
- Pentru că mama mi-a arătat că există vindecare.
- Pentru “greșelile” pe care le-am făcut până am ajuns să văd cât îmi lipsește credința.
- Pentru câtă iubire primesc zi de zi.
- Pentru că iubesc după pofta inimii.
Hai, că mă opresc la zece.
Ce sper să fac de acum?!
- Ciorbă. Încă nu am gătit ciorbă și e un “must”.
- Să zbor cu deltaplanul.
- Să fac scufundări. Abia m-am tratat de “eu nu urc cu liftul“.
- Să-i fac o vizită lui Moș Crăciun acasă la el.
- Să-nvăț să patinez.
- Control la ochi pentru că promit că o să port ochelari.
- Să mă împac mai bine cu gândul că nici mezina nu mai e “bebelină”.
- Mai des curat în mașină.
- Tratament pentru riduri.
- Mă bucur mai mult de natură.
- E secret…
