Draga mea Măriuță,
Iată-te cu buletin, adolescentă în toată regula, înaintea unui an greu, unui examen pe care l-au născocit oamenii spre rânduiala lumească. Zice-se că începi să dai piept cu greutățile vieții…
Tu te-ai obișnuit să auzi la tati Nu cred. Bine face! Să nu crezi nici tu nimic din ce am scris mai sus!
Ce ar putea fi greu? Ce inseamnă greu?
Începe cu o întrebare. Întotdeauna. Știu că-ți plac! Ia-ne pe noi la bani mărunți, caută în cărți, citește, ascultă povești ale oamenilor care au schimbat lumea. Ești un copil încă și ăsta e marele tău avantaj.
Am încredere în tine! Am spus-o adesea, dar nu e suficient. Mă tot întrebam de unde neliniștea, teama de a nu mă dezamăgi. Și eu caut, și eu îmi pun întrebări. Tu m-ai cunoscut doar în rolul de mamă. Mama ta. Dar am fost și eu copil și am trăit frici, așteptări, dezamăgiri, revoltă, bucurii. Tu mă crezi pe cuvânt, după cuvânt și eu am considerat că doar cuvântul este singurul instrument de lucru al părintilor. Ți-am spus eu, îți mai spun încă o dată, să-ți intre bine în cap, de câte ori să-ți spun și tot așa i-am dat înainte cu spusul până când mi-a dat Domnul mintea cea de pe urmă.
Copilul nu este ceea ce îi spui tu să fie, copilul este ceea ce ești tu, oglinda ta, ceea ce faci tu. Abia apoi vine cuvântul cel ziditor.
Am făcut multe greșeli. Știam că nu vreau sa fiu că părinții mei, dar habar nu aveam cum să fiu. Și nici nu aveam de unde să știu. Nici o școală, nici un învățător nu îți arată cum să fii părinte. Asta e tema noastră de casă, e misiunea noastră aici: să experimentăm viața, să ne descoperim. Asta îți pot spune și ție: ești aici să experimentezi viața, să te descoperi, să pătrunzi taine și nimeni nu e în măsură să-ți spună de-i greu sau ușor. Și da, am încredere că orice provocare vei avea, orice va fi să să trăiești, să accepți, să schimbi ce poți schimba, să lași viața să curgă. Am încredere că vei înțelege, asta dacă nu ai înțeles deja, că o viață frumoasă, împlinită nu e numai despre a avea succes și reușite. Am încredere că de vei fi jos vei cere ajutorul, te vei ridica și vei merge mai departe. Se poate să-ți dorești să ajungi într-un loc și să nimerești în altul. Se poate uneori să nu îndrăznești să visezi prea sus. Se poate să te îmbete succesul. Am încredere că întotdeauna vei găsi calea să te întorci la tine, că vei găsi sprijin în prietena ta dintotdeauna: în tine. Pentru că eu asta îmi doresc să reușesc în rolul meu de mamă: să-ți fii prietenă, să te iubești, să te onorezi, să fii recunoscătoare pentru ceea ce ești în fiecare moment, în fiecare etapă a vieții. Nimeni nu te va cunoaște mai bine decât vei reuși tu să te cunoști, nimeni nu te va putea ajuta până nu te vei ajuta tu întâi, nimeni nu te va putea iubi până nu vei învăța sa te iubești.
Nu-ți vorbesc din cărți și nici de pe la cursuri, cred că știi, sper că vezi asta.
Am părut, probabil, egoistă uneori- îmi aduc aminte cum la cursul de dezvoltare personală tu m-ai descris stând în fotoliu citind, cu cana de cafea în mână 
, m-a încercat sentimentul de vină de multe ori în ultimii ani când eram plecată pe la cursuri departe de tine, de voi. Am avut momente de deznădejde, de îndoială, de nesiguranță. Doare câteodată, creșterea doare, la fel aproape cum te dor pe tine genunchii când te înalți, dar tot ce schimb, tot ce fac altfel, tot ce vindec este darul meu pentru tine, pentru Eleni.
A fost bulversant să mi se spună că cea mai importantă persoană din viața mea sunt eu. A fost momentul trezirii când am auzit cine ar iubi o tristă? Ce copil, ce bărbat ar iubi o tristă? Greutăți, eu le spun provocări, are toată lumea. Trecut dureros?! Este dureros cât permit eu să fie și la ce bun să fiu tot acolo?! Așa am crescut, așa am văzut la ai mei, așa arată neiubirea: să trăiești în trecut, să fii veșnica lui victimă. Am zis pas.
Ce vreau pentru copiii mei ?! Păi, ce vrea orice părinte: iubire, fericire. Normal și firesc, perfect până aici.
De unde ?!
Pentru mine, aceasta a fost întrebarea. De aici am plecat, de la voi și am ajuns la mine, c-așa-i în viață – ți-am spus! Viața o primim în dar, ce facem cu ea, de noi depinde.
Deci da, Măriuță! Buletinul e o formalitate. Examenul, la fel. Anul ăsta greu, o iluzie.
Nu crede nimic, ia în considerare totul. Dă-ți voie să fii, TU, unică, irepetabilă, frumoasă, esență divină!
Ai 14 ani, ești un copil, viața bate filmul, trăiește-o cu bucurie! De câte ori nu ai râs când ai reușit, de câte ori nu ai plâns spunând că-i greu (ganterele chiar erau greu de ridicat la 6 ani!)?! Așa va fi și de acum înainte.
Ai încredere în tine, ai încredere că orice ar fi, poți!
Fii sigură că îți voi fi mereu alături, că nu mă opresc aici. Pentru că și eu pot 
