Ce să mai lucrez la percepție când totul e o decepție?!
DECÉPȚIE, decepții, s. f. Înșelare a speranțelor, a așteptărilor cuiva; dezamăgire, deziluzie.
Atunci când aștepți ceva și primești altceva se numește că ai trăit o decepție. Nu e ceea ce ai vrut, ai dorit, așteptat, ceva pentru care ai muncit sau chiar te-ai sacrificat.
Atunci când prietenul tău bun te-a trădat, abandonat, face acel lucru la deloc nu te-ai așteptat.
Și la ce, mă rog, te-ai fi așteptat?!
Aici este munca antrenorului, a life coach-ului: să meargă din aproape în aproape, să ghideze pe cel din fața lui în aflarea adevăratei sale firi, în găsirea echilibrului.
Eu una m-am așteptat de la prietena mea bună să mă susțină, nu neapărat pe mine, măcar punctul de vedere pe care ea mai cu înverșunare îl susținea, să nu ia în râs vulnerabilitatea mea.
A fost șocant să aflu cum un om se poate dezice în primul rând de el, pentru că asta faci când nu-ți mai recunoști vorbele, faptele, apoi de omul alături de care ai trăit niște etape, momente din viață. Îmi părea rău pentru prietenia noastră și de lașitatea pe care a arătat-o, înainte de toate, față de ea.
Dar, nu am avut prea mult timp ca să îmi ling rănile, pentru că în acel moment în care ea sufletul mi-l batjocorea, am primit vorbe de mulțumire fix pentru ceea ce începeam să cred că a fost o prostie: pentru vulnerabilitatea mea, pentru deschiderea pe care o aveam să-mi spun povestea. În astfel de momente devii confuz, nu știi ce să crezi, încotro să înclini balanța. Cum să te bucuri de așa aprecieri frumoase, când te simți copleșit de deznădejde pentru că cineva iată ce mizerii poate face?!
Este greu, pare imposibil să cuprindem cu mintea întregul, plusul și minusul, bucuria și durerea. Dar ele sunt acolo, împreună în egală măsură.
De ce să lucrezi la percepție?!
Ei bine, să lucrezi până simți, vezi, înțelegi că nu e totul o decepție. Lucrezi ca să mergi până la capăt și să primești întregul experienței, binele și răul, pozitivul și negativul, oamenii care te-au trădat dar și cei care încredere ți-au dat. Altfel, negăm jumătate din existență.
Din starea aceasta, de perfect echilibru, pe care fiecare poveste îl are, ne eliberăm de angoase, de suferința pe care o purtăm cu noi din trecut și de teama pentru ce va veni, ne simțim în siguranță în tot ceea ce numim viață, în tot ce așteptăm și nu ne așteptăm să experimentăm. În fiecare provocare pe care o trăim știm că tot pe atâta suport primim.
Și atunci, ce fericire mai mare poate fi decât să te simți liber, să (te) privești cu recunoștință?!
Din ce spatiu crezi că iti vei crea trăirile, vor veni amintirile?!
