Draga mea,
Mult timp nici nu te-am băgat în seamă, aproape că habar nu aveam că mai exiști 🥺
Nu știu ce minune a făcut să te regăsesc și încă bine, nu prea smotocită de iureșul în care te-am aruncat mai mult pe negânditelea 🤨
Vorba poetului: “ce bine că ești, ce mirare că sunt!”
Ma uit la tine și nu-mi vine să cred: ești vie! Pe dinăuntru și pe dinafară…
Nici nu-mi mai aduc aminte când ne-am vorbit, simțit ultima oară; să fie pe când îți promiteai că tu nu o să faci ca ei?! Să fie oare de când îți lăsai gulerul de la pulover prins de cap și te vedeai fată de împărat cu părul până la călcâie?! Să fie când visai să ai trei copii și te vedeai apărând cu o mașină bengoasă să faci în ciudă la vecini?!
Hmm… De când s-o fi rupt filmul?! Când te-ai oprit din a te plăsmui și ferici?!
Poate de când ai „făcut pentru că așa trebuie”, cu episoade de trezire pentru că „așa ai simțit “. Ciudat și, totuși, adevărat.
Nu, nu te judec! Încerc doar să înțeleg. Și te înțeleg, nimeni nu putea face mai bine în locul tău. NIMENI. Oricât va încerca cineva să-ți dea peste nas, dă-le pace! Dar, ce-ți spun eu, se pare că te-ai prins deja. Așa te vreau! No one is you and that is your power (Nimeni nu e Tu și asta e puterea ta).
Ai voie!
Ai voie să fii dezamăgită, ai voie să te înșeli, ai voie să greșești, ai voie să cazi, ai voie să simți că nu mai poți.
A I V O I E! 🤗
Atâta„nu ai voie” ai auzit că ți s-a acrit. Știu!
Mare bucurie, mare, să te văd așezată, împlinită, liniștită. Dap, fix așa! Nu degeaba ai 43 de ani… Hai, știu că nu-ți place asta, e ca și când te-aș condiționa. Întelepciunea nu vine cu anii, ai dreptate, ci cu ceea ce înțelegi din tot ceea ce ți se întâmplă, cu întrebările pe care ți le pui mereu și mereu, pentru că răspunsurile sunt ca niște spiriduși puși tot timpul pe joacă.Ca sa o zic pe a dreaptă, nici n-aș zice că ai 43… Știu că uneori ieși pe stradă ca o boschetară, vorba fie-tii, dar măcar știi de ce te simți așa. Dar și când ești în apele tale, toată lumea e a ta! Ai tu talentul ăsta acum să râzi până la lacrimi, acum parcă ești general de armată, serioasă și gravă. Nu știu cum îți vine în cap câteodată să faci numai prostii (ca atunci când erați dezamăgiți de Casa fantomelor în Disney și tu te-ai gândit, la ieșire, să o sperii pe Măriuța, dar ai reușit sa sperii și turiștii de pe lângă ea), dar e de bine. Ai o ironie fină, autoironia te-a salvat de multe ori, dar mi-e milă de cei care nu te știu când, oops!, nici nu ți-ai dat seama de sarcasm… 🙄E bine, e foarte bine! 😍
Ce rost ar avea să nu fii tu?! Useless…🤷🏼♀️
Ce rost ar avea să taci când vorbele se îmbrâncesc să iasă?! Am încredere în bunul tău simț, tot așa cum tu ai încredere că e felul tău de a te onora și de a ține sau nu oamenii aproape. Dramul de înțelegere pe care l-ai căpătat te scutește de multă suferință și energie cheltuită aiurea. Știu că apreciezi oamenii care te trag de mânecă atunci când o iei pe arătură, dar nu te îmbăta cu apă rece!
Sunt mândră de tine, rar spun asta, că te-ai împrietenit cu fricile. Bune exerciții ai făcut. Ai fost fantastică astă vară când ai reușit să suporți masca pe față și să faci snorkeling. Brava ragazza! Ai înțeles ce înseamnă să te lași purtatã de apă (to go with the flow), te-ai eliberat de acel „ai fundul greu” pe care l-ai tot auzit când erai mică și de momentul de groază când trebuia să sari capra la sport și care, fie vorba între noi, de cele mai multe ori ți-a ieșit💪🏻
Bravo, fata mea! Acum știi că poți. Dă-ți voie să te bucuri, să celebrezi, pentru că despre asta e viața🤩
Trăiește în filmul tău, așa cum tu însăți bine spui, fii conștientă că joci un rol de Oscar (asta cred că am furat-o de undeva). Premiul tău nu e statuia, ci starea aceea de grație, de bucurie, ce-o simți că țâșnește, când nu te aștepți și dând peste nas minții, din inimă ❤️
Ține-o tot așa, căutându-te, înainte de toate, pe tine! 🥰
EU îți sunt alături clipă de clipă, singura care te însoțește de-o viață …
Și, pentru că trebuia să port un nume…
semnează
MARCELA
Fură o oră toamnei și dăruiește-o celei mai importante persoane din viața ta: ȚIE.
Ai trecut printr-o perioadă poate grea, poate ciudată, poate doar așa cum trebuia să fie. Mulțumește-ți, sărbătorește-te pentru că faci o treabă grozavă. Oferă-ți unul dintre cele mai frumoase trofee: timp ție cu bucurie. Ia o foaie de hârtie și un pix, un creion colorat și scrie-ți cele mai frumoase, calde și sincere vorbe pe care ți le-ai spus vreodată. Păstrează scrisoarea și când ai nevoie de o vorbă bună scoate-o de la naftalină. E de la cel mai bun prieten pe care l-ai avut vreodată 🐻
Chiar asa, dragă Marcela! S-ar putea sa fie o soluție bună la nebunia pe care o traversez de la începutul școlii! O clipă de ragaz în care sa ma iert și să mă încurajez singură! N-am facut-o niciodata și n-ar fi rau sa incerc! Multumesc și numai momente inspirate să trăiești!